S-a trezit cu machiajul întins, dar pentru prima dată după foarte mult timp n-a fost din cauza lacrimilor, ci din cauza oboselii. Ochii ei i-au întâlnit imediat pe ai lui, iar buzele s-au unit într-un zâmbet discret, lăsând apoi loc dinților. Era fericită, alături de acest bărbat care n-a renunțat nicio secundă la ea. Era fericită că în sfârșit este alături de cel pe care îl iubește. Și n-ar putea să spună dacă își dorește o cafea sau o țigară, așa că le luă pe amândouă și ieși pe terasă. În aerul rece de septembrie se opri pentru câteva secunde ca să admire minunatul peisaj ce prindea viață sub ochii săi obosiți, dar fericiți.
În jurul taliei simți două brațe pe care le cunoștea atât de bine, iar în nări îi pătrundea deja parfumul atât de bine cunoscut. Trase adânc parfumul lui în piept și îi șopti cât de fericită este. Și el era. Pentru că erau împreună, iar problemele puteau fi rezolvate pentru că amândoi își doreau asta. Luptau amândoi pentru relația lor. Nu mai erau doar o roșcată și un visător, erau doi oameni care se iubesc.
Fragmente necugetate 