17.nu.

Dragul meu drag fără inimioară în telefon,

Poate că o să ți se pară ciudat că aleg să-ți scriu, când ești așa aproape de mine, dar ai spus-o chiar și tu, mă descurc mai bine cu cuvintele atunci când sunt scrise.

M-ai cuprins în brațele tale și ai încercat să afli ce s-a întâmplat, știu, știu că am greșit când am întors capul în cealaltă parte și am păstrat tăcerea. Parcă în seara asta licuricii nu mai au niciun farmec. Sau mi se pare mie ?

Nu pot să vorbesc. Nu știu de ce, dar ceva mă oprește. Nu mă înțelege greșit, nu este vorba despre tine, este vorba despre mine; parcă mi s-a închis ușa pe dinafară și nu știu cum să ies și să o deschid. Am rămas blocată înăuntrul propriului meu labirint și nu mai știu să ies.

Acum că mă gândesc mai bine, poate că o să-ți pun totuși inimioara aia lângă nume; nu pentru că brusc simt că e nevoie de ea, ci pentru că poate ar fi trebuit de mult timp să fie acolo. Dar stai. Asta chiar n-are nicio importanță. Nu pot să mă înțeleg. De ce mă pierd în detalii nesemnificative ? De parcă mintea mea evită intenționat adevăratele probleme.

Ți-am pus inimioară. Nu știu dacă să-ți zâmbesc sau nu, poate că ar arăta fals acum, nu simt că aș putea avea un zâmbet sincer, deși pe interiorul meu zâmbesc. De obicei mi-e mult mai ușor să scriu, acum… e greu. Parcă nimic nu are sens, parcă nu am reușit să-ți spun nimic din ceea ce am vrut să-ți spun.

Îmi pare rău că nu sunt cea mai plăcută companie acum, îmi pare rău că poate nu știu să fiu o companie plăcută prea des, dar crede-mă, dacă de ceva sunt sigură.. adevărul e că sunt sigură că îmi ești mai mult decât drag.

 

17.nu.

dor să-ți fie dor

Mă-ntrebam dacă ți-e dor de mine, măcar puțin, măcar din când în când, măcar pe jumătate din cât mi-e mie. N-am prea multe de spus despre dorul ăsta care mă lasă câteodată fără aer; mi-am epuizat metaforele când mă iubeai. Știai că nu-mi mai place să scriu ? Strâmb din nas încă de la primele rânduri. Poate pentru că nu mi-ai mai dat șansa să-ți scriu, pentru că n-am mai avut șansa să-ți scriu despre sentimente și momente încărcate de emoții; a rămas doar golul ăsta și atacurile de panică în lipsa ta.

Așa că mă-ntrebam dacă ți-e dor de mine, măcar puțin, măcar din când în când..

dor să-ți fie dor

nu

Lasă-ți ochii obosiți să se odihnească-n părul meu,

lasă-mi buzele amare să se îndulcească de la zâmbetul tău.

 

Știu că-s multe defecte și știu că uneori nu știu ce să-ți spun

dar știi că sunt și calități și că ne-nțelegem fără cuvinte.

 

Poate că într-o zi te vei trezi și vei simți că-ți lipsește ceva,

aș prefera să nu alegi să pleci fără niciun cuvânt, ci să-mi spui.

 

Și n-aș vrea să-ți promit, dar altceva nu știu ce să fac,

n-aș vrea să-ți promit că n-o să plec, căci n-aș vrea să crezi

c-aș putea s-o fac vreodată.

Dar îți promit, de lângă tine nu plec.

nu

așa arată fericirea

Ascultam cu atenție stropii care se loveau violent de asfalt; era prea de dimineață pentru mine așa că purtam o discuție imaginară cu tine, ținând ochii închiși. M-am trezit întrebându-te ce-ți dorești cel mai mult să faci când vremea e așa. Cât de mult mi-aș fi dorit să am curajul să te întreb cu adevărat asta, iar răspunsul meu imaginar să fie înlocuit cu ceva real, cu adevăr.

Într-o dimineață ploioasă de iunie îmi doresc doar să mă pot bucura de prezența ta, să regăsesc culoarea cerului senin în ochii tăi și să-ți zâmbesc tăcut îmbrățișându-te.

așa arată fericirea

te

Mă gândeam să-ți spun cât de mult

regret

că nu mi-am dat seama mai devreme

că te.

Mă gândeam că ar trebui

să știi

că nu am nicio îndoială

că vom fi.

Mă gândeam că e momentul

să spun

lumii întregi cât de fericită sunt că

ești.

Și dacă toate aceste gânduri

nu-ți spun

absolut nimic, atunci, dragul meu,

ar trebui să știi

că nu vor spune cuvintele ce spun

ochii.

Te-am atunci

Te acum.

Și

ne vom ?

te