de pe acasă

În camera în care mai demult nu găseam decât un fel de gol care nu mă lasă să fiu fericită acum simt sentimentul de „acasă”. Nu credeam vreodată că o să mă simt atât de în siguranță între acești patru pereți. Aici, în patul în care practic am crescut, aici, în camera în care am atâtea amintiri mă simt acasă cu adevărat. Mă simt fericită că am un loc în care pot intra, la ușa căruia pot lăsa grijile și lacrimile. Aici până și aerul e mai prietenos.

Poate că au fost prea multe schimbări într-un timp mult prea scurt, poate că e normal să fie așa, poate că sunt eu prea sensibilă, dar știu sigur că cel mai mult mi-a lipsit căldura din camera asta, oamenii care vin și se strâng în jurul biroului și râd chiar și la glumele mele cele mai proaste. Da, cred că mi-a lipsit căldura familiei, pe care oricât de mult ai iubi pe cineva și oricât de bun ți-ar fi un prieten n-ai să poți să o înlocuiești.

de pe acasă

oare

oare m-ar fi găsit cineva în timp ce-și cauta sinele de mult uitat, într-o noapte târzie de octombrie, pe marginea unui râu marginalizat ?

oare mi-ar fi zâmbit cineva dacă m-ar fi văzut într-o dimineață târzie de octombrie posomorât sau ar fi trecut grăbit mai departe ?

oare m-ar fi întrebat cineva ce s-a întâmplat auzindu-mi plânsul înecat în mijlocul unei zile însorite de pe la jumătatea lui octombrie ?

Oare eu m-aș fi oprit pentru câteva secunde dacă ar fi fost oricine altcineva în situațiile descrise mai sus ?

oare

ești bine când e rău

mi-e nu știu cum de orașul ăsta plin de lumini

mi-e nu știu cum să mă plimb singură pe unde ne plimbam în doi;

și mi-e nu știu cum când văd că pentru tine chiar n-a contat nimic.

parc-aș fugi, dar parc-aș încetini pasul

parcă te-aș suna, dar parcă te-aș ignora;

și parcă nu mi-e bine nici fără tine, dar nici cu tine…

și m-am săturat să te văd verificând ceasul din 2 în 2 minute

și m-am săturat să-mi verific ceasul din minut în minut

și telefonul din 5 în 5 minute

și mailul în fiecare zi

nu mai vreau așteptarea asta

că oricum n-o să vii.

p.s : tot mai bine-i când e rău lângă tine.

ești bine când e rău

4 spre 5, 1 spre 2

Într-o seară ploioasă de octombrie am alergat după florile de mai uitate-n rucsacul tău…

Aș vrea să-ți vorbesc, să-ți mărturisesc care-mi sunt sentimentele, cât de încâlcite-mi sunt gândurile de când toamna a venit. Și-aș vrea să te rog să mai stai, măcar înc-o seară, măcar înc-o zi, măcar „te iubesc” s-apuc să-ți mai zic. Tare-mi pare că între noi s-a pus o barieră de neînțelegeri. Și tare-aș vrea să mă înșel, dar parcă vântu-i mai rece în ultimele zile și parcă nici ochii nu-ți mai sunt așa calzi.

4 spre 5, 1 spre 2

octombrie posomorât

Dimineață târzie de octombrie, dragostea mi-a rămas blocată-n septembrie

cafea îndulcită de buze aspre bătute de vânt rece ca de noiembrie aș fi vrut

s-ajung acolo unde pe alții doar i-am văzut.

 

Stropi mărunți de ploaie se lovesc de lentilele ochelarilor de un roșu prea aprins

pentru-o zi posomorâtă de toamnă..

și-o mie de gânduri lăsate-n bătaia vântului rece.

 

https://www.youtube.com/watch?v=QAhJoXUeJ08

 

Așa am pierdut ultimele minute înainte să fug.

octombrie posomorât