dialog întârziat

-De ce te uiți prin mine ?

-Mă gândeam că ți-ar fi greu să mă mai privești în ochi după toate dezamăgirile.

-Dezamăgirile pe care mi le-ai provocat tu mie ?

-Nu, dragul meu, mă gândeam că nu o să înțelegi, că o să încerci să cauți să te evidențiezi ca o victimă în toată povestea asta. Nu sunt sigură dacă am greșit sau nu față de tine, dar tu m-ai dezamăgit cel mai tare. Mă gândeam că ți-ar fi greu să mă mai privești în ochi știind asta. Erai sprijinul meu emoțional, persoana la care fugeam într-o zi ploioasă, în brațele tale mă cuibăream, mă linișteai. Și dintr-odată mi-ai luat asta. Nu este vina ta, bineînțeles, dar dezamăgirile care au urmat ți le atribui ție direct, fără să-ți mai caut posibile scuze. Nu de data asta, dragul meu.

-Deci eu sunt vinovat ? Eu te-am rănit ? Te-am dezamăgit ? Cu ce ?

-Cu cuvinte nerostite, cu priviri nearuncate, cu ceea ce probabil pentru tine însemna acordarea unui spațiu. Pe mine m-a rănit. Și m-a dezamăgit, profund. Poate că ai încercat să-mi faci un bine, sau poate că pur și simplu așa ai simțit să faci. Dar mie comportamentul tău mi-a arătat doar ca nu mă respecți. Și-mi pare sincer rău, că te respectam așa tare și acum nu mai găsesc nimic familiar în tine.

Advertisements
dialog întârziat

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s