14 ofilit

Am vrut să dedic iubirii noastre de adolescenți naivi un întreg fragment cugetat, doar că în timpul cugetării mele am fost întreruptă. Așa că voi scrie fără să cuget prea mult, voi scrie pentru a încheia acest capitol care a ocupat mult prea mult spațiu acolo unde nu trebuia să se mai afle ceva. Nu regret nimic, trebuie să mărturisesc că sunt recunoscătoare pentru toate greșelile pe care le-am făcut și că datorită acelor fapte, care poate nu au făcut altceva decât să aducă suferință, astăzi sunt cea care sunt. Am învățat. Am înțeles. Am evoluat. 

Trebuie să recunosc că renunț la iubirea pe care ți-am purtat-o cu o urmă de tristețe. Pentru mulți ani am crezut că tu vei fi singurul pe care îl voi iubi cu adevărat toată viața. Îmi imaginam că se va întâmpla cumva și ne vom regăsi peste mulți ani, că vom fi din nou fericiți. Dar eram naivă, nu te mai iubeam pe tine, cel care deveneai, te iubeam pe tine, cel pe care-l cunoscusem (cel mai bine). Odată cu renunțarea la povestea noastră, o parte din mine moare, pentru totdeauna. Nu mi-ar ajunge toată noaptea pentru a enumera toate visurile care s-au stins. 

Mi-ai spus într-o seară că nu te-ai schimbat. Și așa te și simțeam, neschimbat. Dar eu m-am schimbat. Te vei schimba și tu. Ne vom schimba amândoi în continuare. Mai trebuie să-ți mărturisesc că îmbrățișarea ta nu m-a făcut să mă simt mai aproape, deși mi-am dorit-o atât de mult; am realizat că nu în brațele tale vreau să fiu, ci în brațele lui, cel de acum mulți ani. Nu mai sunteți aceeași persoană, nu pentru mine. 

Fragmente, melodii, fraze, Cappuccino cu mult prea mult zahăr, bucle rebele, tricoul alb, Moș Crăciun, nopți târzii și câte și mai câte mă vor face mereu să-mi amintesc de tine. Nu vreau să te șterg din amintirile mele, dar adevărul este că ești doar atât, o amintire frumoasă, poate cea mai frumoasă amintire a mea. Dacă mă înșel, să mă ierți, dar cred că te-am iubit cu adevărat, la un nivel pe care îl cunoșteam și îmi era accesibil atunci. 

Cândva mi-am promis că nu o să renunț niciodată la tine pentru că tu ești adevărata mea fericire. Și ai fost, să mă crezi. Dar nu te mai simt de prea mult timp și am obosit să mă mint. Mi-e dor mereu de tine, cel care m-a iubit, este un dor cu care m-am obișnuit. Poate că sunt o lașă, poate că nu este ceea ce trebuie să fac, dar renunț. Este ultima dată când ești prezent în rândurile mele, este ultima dată când amintesc de iubirea pe care ți-am purtat-o. De astăzi nu voi mai vorbi despre tine. 

Advertisements
14 ofilit

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s