paradoxal

Mă întrebase ieri dacă simt spiritul Crăciunului. N-am vrut să-i spun că mi-a luat și bucuria asta, m-aș fi simțit rea, aș fi simțit că îi stric și lui sărbătorile de care oricum nu se prea bucură. Așa că l-am mințit cu zâmbetul până la urechi că e exact ca atunci când eram mică și așteptam cu nerăbdare să primesc bradul de la Moș Crăciun pentru a-l împodobi alături de familie. I-am povestit cu entuziasm despre decorațiunile la care lucrez, despre felicitările pe care le-am făcut pentru cei dragi. I-am vorbit despre modul în care vreau să aranjez masa de Crăciun și despre cadourile pe care le-am cumpărat. Cu mult entuziasm. Aproape că am ajuns să cred și eu că sunt cu adevărat entuziasmată.

Adevărul este că nu sunt. Nu cum mă așteptam să fiu, nu cum ar fi trebuit să fiu. Perioada aceasta din an mi-este cea mai dragă. Dar sentimentele mele acum se contrazic, eu sunt un paradox. Nu mă pot bucura în întregime de această perioadă a anului, pe care o aștept mereu cu nerăbdare, de care mă bucur încă de pe la jumătatea lunii noiembrie. Parcă nici colindele nu mă mai fac să regăsesc entuziasmul pierdut printre dezamăgiri.

Dar va fi bine, știu sigur, trebuie doar să fug spre bucătărie, să pregătesc fursecurile. Și apoi, când casa va mirosi a fursecuri și a cafea, voi putea să desenez ceva pe tematica Crăciunului, doar pentru a-mi regăsi puțin din entuziasmul pierdut.

Advertisements
paradoxal

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s